Analia Selis

Draga Analia, mulțumim pentru acordarea acestui interviu autentic. :) Ca primă întrebare ar fi: ce te face să zâmbești intr-o zi oarecare a vieții tale?

 

Copiii mei, Noa și Tiago. Prezența lor în viața mea din fiecare zi mi-a adus un zâmbet chiar și atunci când a fost mai greu.

 

Cum a luat naștere pasiunea pentru muzică? Ne poți povesti parcursul tău în acest domeniu?

 

Nu am o zi sau o amintire anume pentru începutul pasiunii mele pentru muzică. Pur și simplu începe cu primele amintiri pe care le am din viața mea.

 

Muzica este prezentă în viața mea de când mă știu! Mama a încurajat această plăcere, care la un moment dat a devenit o pasiune. Am fost de mică la corul de copii, am început să fac pian, ulterior am fost la corul pentru adolescenți și apoi pentru adulți, am terminat „Pedagogia muzicală pentru copii", și la vârsta de 20 de ani am plecat la Boston unde am învățat la Universitatea de Canto Clasic. Acolo, la Boston, dorul de casă mi-a adus un interes nebun pentru muzica din regiunea unde m-am născut, muzica folclorica argentiniană și, ulterior, muzica folclorică latino-americană.

 

Deja știam în al treilea an de facultate că nu voi face carieră în canto clasic, ci in muzica latino-americană. Am terminat totuși facultatea și acolo l-am cunoscut pe Răzvan, soțul meu. (N.r.: Violonistul Răzvan Suma.) Datorită lui sunt aici. 

 

Ce simți când ești pe scenă și bucuri atâția oameni?

 

Scena este singurul loc unde uit până și de grija pentru copiii mei, uit și că îmi este dor de ei (atunci cand concertul este în alt oraș, iar ei rămân în București, unde locuim) pentru că scena este un loc sfânt, unde obiectivul meu este ca  frumusețea muzicii să ajungă la sufletele oamenilor.

Singurul mod de a reuși acest lucru este să simt muzica cu cea mai mare dăruire față de publicul meu.

 

Care sunt artiștii ce te inspiră? Prin ce anume?

 

Artiști ai căror obiectiv este să aducă arta mai aproape de oameni și care sunt sinceri în modul lor de exprimare artistică. Mă inspiră prin pregătire profesională și iubire.

 

Care ar trebui să fie efectele muzicii pe care o transmiți?

 

Să plece lumea de la concertele mele cu gândul că viața este mai frumoasă decât era cu două ore înainte.

 

Ce alte pasiuni personale mai ai?

 

CrossFit, un sport pe care îl practic de 3 ani la „Uzina CrossFit București". Un sport care mi-a schimbat viața în bine și la care nu cred ca voi mai putea renunța niciodată.

 

Spune-ne mai multe despre implicarea ta în proiectul muzical  ArgEnTango. 

 

Implicarea mea cu ArgEnTango este de 100%, sunt vocea și managerul proiectului. Ideea ne aparține, proiectul e conceput împreună cu soțul meu, Răzvan. Ne-am dorit să cântăm tango așa cum trebuie cântat, în mod autentic; din acest motiv l-am adus pe Omar Massa, unul dintre cei mai apreciați bandoneoniști din generația sa (bandoneonul este instrumental muzical care reprezintă tangoul).

 

L-am adus din Argentina special pentru acest proiect. La momentul actual, asociația mea (N.r.: Asociația Culturală Analia Selis) organizează turneele și evenimentele pe care ArgEnTango le are în agendă, eu fiind și vocalista cvintetului. 

 

Ce are specific muzica argentiniană, latino?

 

Tangoul argentinian este autentic prin felul lui de a fi. Este o muzică diferită, nu poți confunda tangoul cu nimic!

 

Muzica latino, în general, are și ea autenticitate, dar ritmurile latino seamănă într-o țară sau alta, dar tangoul este inconfundabil.

 

Care îți sunt amintirile din copilărie cele mai dragi?

 

Un pian mic de jucărie cu clapele colorate, weekendurile la bunica mea, la munte, cu toți verișorii și verișoarele mele, prietenii din cartier, nopțile nedormite înainte de a pleca într-o vacanță (când nu puteam să dorm din cauza emoțiilor). 

 

Ce îți place la țara noastră? Ai avut ocazia să explorezi unele locuri care ți-au plăcut în mod deosebit în această regiune? Și, totodată, dacă te-am vizita în Argentina, ce nu ar trebui să ratam ca obiectiv turistic?

 

Ieri ne-am intors dintr-o mică vacanță, ne-am dorit să ducem copiii să schieze pentru prima data și am ales stațiunea Păltiniș, dar ne-am cazat într-un mic paradis, Sibiel. Un colț de rai liniștit, cu oameni frumoși.

Acest loc mi-a adus aminte de Săliștea de Sus (Maramureș), de Poiana Stampei (între Bistrița și Vatra Dornei), de zona Făgăraș (unde am petrecut un Revelion), de Tanti Maria din stațiunea 2 Mai, și de multe alte locuri în care gazdele încearcă să îți ofere cea mai frumoasă amintire de acolo.

Pentru asta iubesc România cel mai mult! Datorită carierei mele călătoresc mult în România și peste tot găsești oameni frumoși care te fac să iubești această țară.

 

Argentina este imensă, mii de kilometri! Nordul Argentinei, de unde sunt eu, este cea mai folclorică zonă din punct de vedere al muzicii, mâncării și traditiilor. Munții de acolo îți aduc cele mai apropiate colonii de descendenți ai indienilor. Buenos Aires este un oraș cosmopolit, cu o infrastructură comparabilă cu Parisul sau New York, este un oraș de tango, un oraș boem.

Sudul este reprezentat de Patagonia, cu oameni din familii de europeni care s-au mutat acolo în timpul războiului, formând colonii de elvețieni și germani, care au ales acel loc superb datorită paisajului și al climei (care seamană foarte mult cu Elveția sau Germania). De vizitat – toată țara: nordul, centrul și sudul, par a fi trei țări diferite, dar este una singura: Argentina.

 

Unde te putem asculta? Ce concerte pregătești pe viitor?

 

În afara turneului ArgEnTango care începe pe 3 martie 2018, am un concert foarte frumos la Oradea, pe data de 1 martie, la Sala Filarmonicii,  de la ora 19:00. Concertul „Tango Simfonic" este un proiect foarte frumos, în care eu cânt tango alături de orchestră, pian și dirijor.

 

Și urmează turneul din luna martie:

 

- 03/03 DUMBRĂVENI – Casa de Cultură, ora 19:00

- 14/03 GERMANIA – Kammermusiktage Barth Festival

- 16/03 PLOIEȘTI – Sala Filarmonicii Paul Constantinescu, ora 19:00

- 18/03 SATU MARE – Sala Filarmonicii Dinu Lipatti, ora 19:00

- 19/03 BAIA MARE – Teatrul Municipal Baia Mare, ora 19:00

- 20/03 LUGOJ – Teatrul Municipal Lugoj, ora 19:00

- 21/03 TIMIȘOARA – Sala Capitol, ora 19:00

- 22/03 ZALĂU – Sala Transilvania, ora 19:00

- 23/03 ALBA IULIA – Casa de Cultură, ora 19:00

- 24/03 CLUJ – Auditorium Maximum, ora 19:00

- 25/03 ZALĂU – Concert “TENARIS”

- 27/03 BUCUREȘTI – Sala Radio, ora 19:00, invitat special: Radu Almășan

 

Ce definiție ai da autenticității? Sau cum o percepi mai exact, de ce ar fi importantă?

 

Prin definiție, autencititatea este faptul de a fi autentic, și autentic este ceva a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială. 

 

Pentru mine, poate că rădăcini ar fi un cuvânt bine ales, ca să îl spun în acest context. Eu consider că am rădăcini puternice și mulțumită lor am putut și pot să aduc zi de zi o realitate incontestabilă despre țara de unde vin.

Aș vrea sa mai spun un mare adevăr: tangoul este o muzică din Buenos Aires, dar eu m-am născut în Tucuman, la 1300 de km de Buenos Aires, un oras folcloric, unde tradiția din familia mea nu presupunea să ascultăm tango, ci folclor. 

Când am început să cânt tango, mi-am dat seama că, deși nu cântasem niciodată acest gen de muzică, îmi este în sânge! Asta cred că însemnă să fii autentic.

Renato Zanella

How did you start your  activity in the dancing world and why did you choose ballet?

It was a beautiful coincidence, participating as an extra in a Giselle performance. I felt in love with that art and it never stopped. 

I was very shy and not speaking much, I find that with dance I could express my self more. Thanks the choreography I continue this process of communication which for me is very important.

 Which is your dearest dancing story in which you were involved? How it is special?

Romeo and Juliet is definitely my favorite one. I am from Verona and there this story is everywhere. 

Another reason is that  I was for 20 years involved with the John Cranko version, in Stuttgart and in Vienna. I adored it and helped me to grow up artistically.

My first version in 2012 in Athen. This story is still developing in me that  I decided to create a new one for ONB. 

I was happy to gain three top designer for Stage, Costume and Light: Alessandro Camera, Carla Ricotti and Vinicio Cheli.

What do you feel during dance and making choreography for an art story?

An energy in me that can take anywhere and a feeling of freedom. My profession became what I most like to do and this is create.

I was still a dancer and a young choreographer when I met Maurice Bejart. He told me that crate is a mission and if we have this feeling in us has to be follow. Never stop create, he said, you maybe be remember for few of them but you need them all to grow. He was so right.

What are your main joys making happen this wonderful artistic pieces that we art lovers enjoy watching?

For me is the whole creative process. From the premiere it belong to the dancers, their talent to carry it farther and to the public.

When at the and of all I see my artist happy for what they did and the public pleased for what they saw it is an unique feeling.

What you see is a two hours show which was produced by hundreds of people in the most different sectors after many weeks of work. They are all part of it.

  How do you define being authentic through dance?

Say what you have inside. Be sincere with the artist you have around. Be tuff when you have to help artist to go over their  limits.

It is all about vibrations and emotions. For me is never about steps.

 Every artistic show says something to the public, how do you want for the "Romeo and Juliet" to be perceived by people who will come to National Opera of Bucharest?

My goal is that the public feels any aspect of this story and being carry away. This should stay the story of an endless love as we all know. I have just my way to narrate and to create a frame around it with respect and care. 

 

Our dancers are doing an amazing work and are ready to meet their public. It is great to see how much they understood my way and I cannot wait to enjoy them too.

Adina Filculescu

- Adina iti multumim pentru deschidere si te rugam sa ne spui cum arata o zi din viata ta? Care sunt activitatile pe care le ai si cum iti petreci timpul?

Simona, cu tot dragul! Eu iti multumesc pentru onoarea de a acorda acest interviu. Viata mea este una activa si plina de neprevazut, dat fiind faptul ca nicio zi nu seamana cu cealalta. Cea mai mare parte a timpului imi este dedicata business-ului si pasiunii mele ce poarta numele de En Rose.

Am ales sa ma implic in toate etapele care duc la buna functionare a afacerii mele, astfel o zi obisnuita incepe cu o cafea, precum si un mic dejun light, in timpul caruia citesc presa de specialitate in business si eventual, daca imi permite timpul, updatez pagina de Facebook En Rose cu fotografii de la evenimentele recente.

Dupa acestea incepe nebunia. Telefonul suna incontinuu – cereri de oferta, clienti vechi, furnizori, parteneri. Intre timp ma pregatesc de plecare, dar multumita tehnologiei moderne (folosesc castile telefonului sau functia speaker) reusesc sa eficientizez timpul. Mare parte din zi o petrec in masina, alergand dintr-o parte in alta – livrari, print (de exemplu pentru invitatiile si placecard-urile care sunt folosite in timpul evenimentelor organizate de mine), furnizorii de flori, intalniri cu viitori clienti. Printre picaturi, uneori reusesc sa ma intalnesc cateva minute cu prieteni vechi la un pranz rapid sau la o cafea. Seara ajung acasa franta, dar inainte de cina in familie imi rezerv timp pentru a raspunde la cateva cereri de oferta si cu bucurie, sa citesc mesajele pline de feedback pozitiv de la clienti incantati de serviciile noastre. A doua zi o iau de la capat. Este un stil de viata solicitant, dar trebuie sa recunosc ca nu as putea trai altfel. Muncesc cu pasiune si ma dedic 100% in ceea ce cred cu adevarat, asa ca satisfactia de la sfarsitul zilei depaseste disconfortul creat de oboseala sau stres.

- Ce pasiuni ai care te fac sa te simti cel mai bine?

Prietenii rad mereu de mine cu privire la faptul ca am ajuns atat de pasionata de flori incat toata garderoba mea s-a transformat intr-o „gradina”, in sensul ca orice piesa vestimentara care ma atrage trebuie sa aiba cu siguranta imprimat pe ea macar un mic motiv floral.

Drept urmare, marea mea pasiune este ceea ce sta defapt la baza business-ului meu, cu alte cuvinte designul floral. Cand lucrez cu florile ma deconectez de tot ceea ce se petrece in jurul meu si ma simt implicata intr-un adevarat proces de creatie.

 - Care crezi ca este efectul prezentei unei flori in viata unui om? Cum privesti tu florile?

Florile ma inspira pentru ca sunt delicate, elegante, dar pline de naturalete, demne si uneori par chiar mandre de frumusetea lor. Sa lucrez cu flori si sa am mereu casa plina de acestea imi provoaca o stare de liniste amestecata cu optimism si presarata cu momente de bucurie atunci cand vad cum se lumineaza fetele celor care imi calca pragul si le privesc.

De multe ori, o simpla floare poate schimba perceptia oamenilor asupra oricarui lucru, in sensul ca florile sensibilizeaza si ne fac mai maleabili, mai caldurosi, mai emotivi. Uneori simt ca daca oamenii si-ar darui mai des flori lumea in care traim ar putea deveni un loc mai bun.

De unde a pornit ideea En Rose? si care a fost parcursul de la idee la realitate? adica la implementare?

Ideea En Rose a pornit tocmai de la un melange intre pasiune si pragmatism. Am dorit sa pun in aplicare ceea ce am invatat in timpul anilor de studiu, prin mijlocirea unui domeniu care ma pasioneaza. Dar am avut grija sa aleg o idee de business realistica, simpla, practica si de asemenea, aflata pe o nisa in care nevoia de ofertare este in continua crestere. Drumul de la concept la implementare a fost usor anevoios, dat fiind faptul ca era prima data cand puneam cu adevarat in aplicare cunostiintele mele, insa eforturile de la inceput au fost recompensate prin succesul pe care a ajuns sa il aiba in scurt timp En Rose.

En Rose este „masterpiece-ul” meu, in sensul ca planul de afaceri a reprezentat initial lucrarea mea de licenta, pe care am decis sa incerc sa o pun in practica. Cu investitie initiala de 3000 euro am reusit sa pun bazele unei afaceri tot mai infloritoare (Uite, pana si in vocabular am adoptat stilul En Rose!).

- Ce impresii ai avut de la cei care au apelat la serviciile tale? Care au fost cele mai frumoase reactii referitoare la En Rose, ale celor cu care ai interactionat?

Se spune ca modestia nu este intotdeauna indicata, asa ca o sa iti recunosc cu lipsa de modestie si plina de entuziasm faptul ca pana in momentul de fata tot feedback-ul primit de la clienti a fost mai mult decat pozitiv, ceea ce adesea imi umple inima de bucurie. E o satisfactie uriasa sa vezi ca stradania ta chiar da roade si chiar reusesti sa faci niste oameni fericiti in clipele lor speciale.

De obicei, clientii ma contacteaza telefonic a doua zi dupa eveniment la prima ora a diminetii pentru a comenta impreuna bunul mers al lucrurilor din seara precedenta si pentru a-mi multumi pentru implicare. Alti clienti aleg sa imi trimita prin intermediul e-mailului mici „scrisori” de multumire. Fiecare feedback este deosebit si ma emotionez la fel de tare de fiecare data cand primesc un astfel de mesaj, asa cum fiecare eveniment in sine este unic, mulat dupa gusturile si personalitatea clientilor.

- De ce denumirea En Rose? ce simbolizeaza pentru tine numele ales?

Tot conceptul „en rose” este inspirat de Paris, cu bulevardurile sale, gradinile si cafenelele si viata care se desfasura in locurile acestea. Mereu m-au fascinat artistii din decadele trecute care au decis sa locuiasca in Paris cel putin o scurta perioada de timp pentru a dobandi inspiratie pentru creatiile lor. Uneori ma simt si eu un mic artist inspirat de stilul de viata parisienne pentru designul de eveniment si designul floral pe care le realizez. Pe langa toate acestea, denumirea companiei duce cu gandul si „la vie en rose”, felul in care aleg sa privesc si traiesc viata, adica cu bucurie de lucrurile marunte, dar speciale, precum si cu mult optimism, trairi pe care incerc sa le transmit si clientilor mei.

- Care este opinia ta  referitoare la autenticitate? Cum ai defini autenticitatea?

Intrebarea aceasta ma duce cu gandul la un citat apartinand lui Oscar Wilde, „Be yourself, everybody else is already taken”. Consider ca este foarte dificil sa fi autentic, dat fiind faptul ca aproape orice idee a fost cu siguranta deja gandita si pusa in aplicare de cineva la un moment dat, dar cred ca este important ca indiferent ce alegi sa faci, sa scrii, sa pictezi, sa canti sau sa spui, trebuie sa fie adaptat la tine, la personalitatea ta. La fel cum spunea Oscar Wilde, trebuie sa fim noi, naturali, fara masti, fara presiune din partea societatii, fara orgoliu. Trebuie doar sa fim si sa ne afisam asa cum simtim. Si daca reusim sa facem asta, atunci am devenit cu adevarat autentici, atunci putem sa ne punem amprenta pe creatia noastra si putem sa spunem ca avem un brand personal, „eu”.

- Ce prieteni sau oameni autentici, implicati in ceea ce fac si cu povesti frumoase, cunosti si recomanzi sa apara pe autentici.ro? Poate facem un articol si cu ei.

 Crina Grigore – Mr. Mentorus

- Unde te pot contacta cei interesati?

Pe mine personal puteti sa ma contactati la adresa de e-mail: adina@enrose.ro sau pe pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/adina.filculescu?fref=ts.

Daca doriti sa vedeti despre ce este vorba la En Rose, va invit sa vizitati website-ul nostru: www.enrose.ro , precum si pagina noastra de Facebook: https://www.facebook.com/EnroseFloralDesign?fref=ts

Sebastian Androne

1.      Sebastian, te felicitam pentru performantele artistice pana in prezent si spune-ne te rog de ce muzica? Ce te-a atras in aceasta directie? Care au fost primii pasi?

Vă mulțumesc din suflet! Primii pași îi faci (și) datorită părinților. Așa a fost și în cazul meu. Ambii mei părinți au un background muzical și ei m-au îndreptat spre muzică prin niște prime lecții de pian pe la vârsta de 5 ani, ca mai apoi să încep studiul muzicii la Liceul de Muzică „Tudor Ciortea” din Brașov unde am studiat clarinetul (ca instrument principal) și pianul (ca instrument secundar).

De unde te inspiri atunci cand creezi o compozitie muzicala?

Din acel ceva care mă animă, care mă mișcă și mă face să îmi doresc să transfigurez acel ceva în muzică.

 Cat timp aloci unei creatii?

Atât timp cât are nevoie piesa respectivă în măsura în care deadline-ul o permite (dacă acesta există). Poate însemna 2 zile, dar și 2 ani.

 Este ceva transcendental in muzica ta, de unde crezi ca vine lucrul acesta?

Nu aș putea spune. Nu sunt eu în măsură să răspund la această întrebare. Dacă există, se datorează și părților „emițătoare” și „receptoare”, adică interpreților și publicului.

 Care este povestea piesei Tektonum? pentru care ai obtinut premiul I secțiunea Compoziție al Concursului Internațional George Enescu ediția  2014.

TEKTONUM a fost un proiect componistic născut dintr-o bucurie ingenuă de a explora, de a materializa sonor „dinlăuntrul”. Geneza pe care o are e tare încâlcită și îndelungată.

Totul a început de la un link pe care mi l-a trimis o colegă compozitoare căreia îi voi fi veșnic recunoscător pentru acest aparent mic gest. Link-ul conținea o reprezentare audio-vizuală a sistemului solar în care fiecărei revoluții complete a unei planete i se atribuia un sunet. Toate proporțiile erau aplicate obiectiv, conform celor cunoscute în astronomie. Mie mi-a plăcut tare mult și m-a făcut să mă întreb: „cum ar fi dacă în locul unui singur sunet aș pune o entitate sonoră mult mai complexă, care să redea mai personal caracteristica respectivei planete?”.

Acest „ce-ar fi dacă?” inițial m-a condus la o reprezentare a sistemului solar atât subiectivă (obiectele sonore fiind o interpretare personală a „sonorității” fiecărei planete în parte) cât și obiectivă (raporturile dintre planete fiind corecte din punct de vedere astronomic). Această „muzică a sferelor” a fost „placenta” lucrării „TEKTONUM”, formată exclusiv din sunete electronice. Însă „ce-ar fi dacă”-urile de-abia începuseră.

Mi-am pus problema: „Bun. Am sistemul solar finisat, dar tare mi-aș dor să aud cum s-a format el!”. Și imediat după momentul când am avut ideea aceasta a „năvălit” peste mine întreaga structură inițială a ceea ce va deveni „TEKTONUM”: aveam să încerc să descriu prin muzică o istorie a întregului univers, așa cum mi-am imaginat-o eu, pornind de la concepte și teorii științifice. Nu vă pot descrie bucuria acelui moment și nici de ce simțeam asta, doar nu o scrisesem încă.

Inițial, așa cum am spus, am fost extrem de riguros cu proporțiile științifice și cu ceea ce se cunoaște despre cosmogenie. Am păstrat însă numai ceea ce sprijinea actul artistic, care trebuia să fie autosuficient (muzica trebuia să stea în picioare și să nu necesite cunoașterea a priori a sursei de inspirație a autorului). Într-un fel, căutând această muzicalitate în detrimentul inexactității științifice, se permitea accesul extrapolării. Astfel că partea științifică din lucrare a fost în fost în primul rând bazinul ideilor-scânteie, care au funcționat ca pretext pentru muzică.

Lunile au trecut și piesa se apropia de secțiunea finală unde m-am blocat. De tot. Nu doar muzical, ci mai ales conceptual. Cum aveam să „închei” eu, student la compoziție, universul? Nu exista nicio o idee-scânteie din știință care să mă mulțumească. Aproape un an a durat până când a venit ideea potrivită finalului. Și a fost nevoie de multe influențe, lecturi, conversații și experiențe proprii pentru a-i fi accesibil ei. Însă am știut că e ceea ce trebuie pentru că m-a „lovit” același sentiment de bucurie de care scriam mai sus.

Numele i l-am găsit cu o zi înainte de trimiterea partiturilor la „Concursul George Enescu”. Știam că trebuia să fie ceva care să facă dreptate forțelor angrenate în lucrare, fără să impună un program, o poveste. Dinamica „plăcilor tectonice” și sonoritatea celui de-al doilea termen m-au determinat să ajung la acest titlu. Și fără să știu, din punct de vedere etimologic, termenul „tectonic” provenea din verbul proto-indo-european „tek” ceea ce înseamnă „a face”, „a crea” iar „téktōn” înseamnă „tâmplar”, „făcător”.

Cumva, printr-o osmoză fericită între rațional și irațional, între conștient și supraconștient, a fost inclusă în titlu ideea de „făurire”, de „creație”. Ea vădește nu doar catalizatorul ideatic despre care am scris mai sus ci poate și faptul că suntem cu toții „făuritori”. Lucrarea poate fi receptată ca fiind un spectacol cosmic demiurgic, ca o epopee introspectivă, ș.a. Și ascultarea e un act de creație.

Pentru concurs, am folosit ca moto un citat de-al lui Picasso: „Orice act de creație este mai întâi un act de distrugere.” Modul de receptare al lucrării oare nu „distruge” (din fericire!) viziunea autorului, nefiind identic cu ea? Iar legat de cuvintele lui Picasso, cred că numai Dumnezeu este absolvit de această cerință. În rest, fiecare zi o ucide pe cea dinaintea ei și o naște pe următoarea până când timpul va fi și el „victima” unui act de creație.
 

Ce alte pasiuni mai ai in afara de muzica? Cum arata o zi din viata unui artist?


Nu m-aș încumeta să mă consider artist. Ar trebui mai întâi să înțeleg foarte bine ce înseamnă acest lucru. Artistul e cel care „face” artă? Și dacă da, pot eu să afirm că „fac” artă? Ce e „arta”, ca să pot îndrăzni să-ncerc să o „fac”? Scriu povești sonore. O zi din viața mea e ca a oricărei alte persoane care e mai „cu capu-n nori”: cu bune și cu rele.


Ce compozitori admiri?

Dintre cei vii (în ordine aleatorie): Jörg Widmann, Dan Dediu, Magnus Lindberg, Doina Rotaru, Diana Rotaru, John Adams, Arvo Pärt, etc. Din cealaltă categorie (tot în ordine aleatorie), în special Șostakovici, Stravinski, Enescu, Lutosławski, Paul Constantinescu, Ravel, Scriabin, Mahler, Bartok, Ligeti etc.

Creatii preferate?

„Sacre du Printemps” de Stravinski; Octetul și Simfonia a II-a de Enescu; Simfoniile a VII-a, a X-a și a XV-a de Șostakovici; „Planetele” de Holst; „Grana” de Dan Dediu; „Shakti” și „În trup” de Diana Rotaru; „Circus Maximus” de John Corigliano; „De Natura Sonoris I” de Krzysztof Penderecki; „Nuits” de Iannis Xenakis; „Spiegel im spiegel” de Arvo Pärt; Concertul pentru clarinet de Magnus Lindberg ș.a.

 Ce te face sa zambesti?

Cu tot sufletul? Binele.

Care sunt sfaturile pe care le-ai da unui tanar la inceput de drum in aceasta cariera?

Nu aș numi-o carieră, ci o „cale vocațională”. Cred că e important ca și muzica să te aleagă, să nu te lase să dormi, adică să nu-ți dea pace până n-o scrii. Nu știu ce sfat aș putea oferi eu, la doar 27 de ani.  Cred că foarte important să fii onest cu tine însuți (până în cele mai adânci straturi) și să ai credință, să crezi în muzica ta (și nu numai).


 Cum percepi autenticitatea?

Ajungi la ea prin ceea ce spuneam mai sus: onestitate adâncită și credință. O văd diferită de originalitate (cu care uneori se confundă). Autenticitatea apare ca o consecință a unui travaliu intro- și extrospectiv și astfel îți manifești identitatea, devenind, în mod natural, „original”. Pe când goana după originalitate e scurtătura care produce „monștri”, în opinia mea.

Care sunt cele mai mari bucurii in urma activitatii tale?

Una din cele mai mari bucurii e atunci când și un singur om din public e mișcat profund de muzica semnată de mine. Iar bucuria în sine de a compune e parcă ruptă din Rai, dând uneori impresia că nici un om nu e vrednic de o bucurie atât de mare și de intensă!

Unde te pot contacta cei ce vor sa afle mai multe despre tine?

 

Desigur Facebook-ul e unul din „locuri”: https://www.facebook.com/sebastianandrone/ , soundcloud: https://soundcloud.com/sebastian-androne și propriul meu website: http://www.sebastianandrone.com/